daca credeati ca am murit… iata-ma din nou la datorie, dragii mei cititori. voi, cei care-mi umpleti familia de organe genitale si voi, cei care dati cu zarul in speranta ca imi veti afla numele pentru a-mi tabaci fundul. am o veste pentru voi… se apropie mult trambitatul bal al bobocilor organizat de clasele 12-a, generatia 2006-2010.
am impresia ca asta ma va duce pe culmile rasului, anul asta voi fi prezenta, ma voi lasa admirata fara sa va dati seama ca sunt eu, cea de toate zilele. cea care urmareste nespalatii bobocei din incinta localului (care-o mai fi si asta), cea care simte cantitatea de metal din talangile celor mai mari, cea care are vederea foarte dezvoltata, incat vede toate pustoaicele de sub mese si cea care va analiza aproape tot, urmand sa scrie despre voi chiar aici.
atat am avut de zis.
Dan “fremblar”. Sa nu incepeti cu intrebari de genul ‘ce inseamna flembar?’. Nu am fata de doom, va asigur, dar totusi sa nu cautati acolo ca vi se sparge monitorul sau daca apelati la doom-ul din biblioteca (pt cei care au asa ceva) o sa vi se crape mainile sau o sa vi se innegreasca unghiile.
Baiatul constituie un model desavarsit de “asa nu” pana si pentru cocalarii de cea mai joasa speta, aia de parc adica.
Sa o luam cu inceputul. Cu engleza nu prea le are, e de inteles, la cat se ducea la scoala, dar asta nu il impiedica sa isi puna dj energy la hi5, messenger sau toate celelalte. Am inteles dintr-un mail ca nici cu igiena nu sta prea bine, acum ca veni vorba, asta poate observa orice trecator, pana si cei mici de 3 ani, desi nu au simturile atat de dezoltate incat sa diferentieze mirosul sau de weekend ( transpiratie cu ceapa) de mirosul din cursul saptamanii (cel de sosete de vara). Si asta nu da bine deloc la imaginea lui de funky-emonel.
Asa, ca un baiat bun ce sunt, cum imi place sa las cate un sfat de sfarsit de post… ii zic si lui ca desi nu mai practica cursurile ( nu stiu din ce motiv, sunt 2 ipoteze: ori el era prea bun pentru scoala in care invata, ori a ramas repetent de 3 ori, acum fiecare o ia cum vrea), ar putea sa puna mana pe carte individual, nu musca, imi dau cuvantul de edil.
Poza de hi5, funky-emo. (click)
Poza normala de-a lui. (click)
O zi buna,
Dom’ Primar
cum am facut celebre pana acum multe fete, i-a venit randul domnisoarei roxana, roxana oprisan caci de ea vorbesc. domnisoara, desi e impropriu spus domnisoara, mai bine ii zic domnita, ca domnisoara nu mai e de mult si doamna nu se stie daca va fi vreodata.
tipa e sportiva din fire… adica amatoare de sporturi etreme si extrem de mult practicate de contemporanele lehliene. revenind. cum ziceam, fiind dornica de sport, domnisoara oprisan s-a cuplat cu nimeni altul decat profesorul de sport de la liceu, cel inalt spun, ca nu stiu cum il cheama.
dupa etapa de formare plina de relatiile de genul celei cu profu’ de la liceu, fata, cu o personalitate nou-nouta, isi ridica asteptarile si vrea sa fie surpinsa, presupun, de cei trei crai cu scula-n mana, fratii popescu, leo, moise si alin din razvani… si-a stat ea cracanata pana au trecut toti prin ea. hai, sa aud eu cumva ca fata asta nu are arsenalul incarcat ca lumea.
toate ca toate, dar fata are un viitor inainte, o viata din care poate face ce vrea asa ca, desi cateodata e greu sa scapi de urmele trecutului orice ai face, incearca sa te speli. aaa, pardon, sa te cumintesti, acum ce sa fac, m-a luat valul (ca pe toti, de altfel) de la dara de parfum de tara pe care o lasi pe oriunde treci.
a inceput scoala de-a binelea si abia acum se trag concluziile, acum isi formeaza omul o impresie care nu e pripita deloc.
dupa ce vezi toate fetele “cunoscute” in jurul tau, ajutandu-te fara sa stie cine esti, dupa ce o vezi pe diana, celebra prietena a lui alex, viitorul patron al lantului de magazine tantzica, cu tencuiala pe mutra mai ceva decat chirpiciul de pe casa ma-sii, dupa ce o vezi pe rodica de la clasa a 10-a economic teafara intoarsa din italia, pe roxana duta cum se antreneaza pe tigari la coltul liceului impreuna cu ema, cea cu buzunarele pline de dau pe-afara cu iarba, pe cel mai mic dintre brebenei cu treningul facand ravagii printre boboace (intrebare, sunt doar curioasa: ce a aparut mai intai? familia brebu sau treningul?), pe madalina si pe mara fluturandu-si pletele cu mersul lor saltaret (ca na… ma intelegeti voi), dupa ce iti vezi clientela asa per ansambu poti zice ca te simti cu adevarat implinita, dar totodata parca iti lipseste ceva… ceva foarte important in peisaj, da, ati ghicit!!!
andreiuta ma, a plecat, s-a refugiat in bucuresti unde poate si castga ceva de pe urma meseriei sau poate cine stie… s-a facut fata de casa dupa scandalul cu filmuletul… in fine, eu nu pot decat sa ii urez drum bun, cale batuta, iar cine-o prinde… 
sa i-o presare cu petale de crin (floarea puritatii) si asa mai desparte. om auzi noi ceva ceva de ea in curand, adica eu pot sa promit. ar fi dragut un interviu, ceva cu ea. cine poate sa ma ajute cu un numar de telefon sau o adresa de mail ceva, dar nu le afisati aici in commenturi, ci trimiteti mail, ca nu e frumos sa ne stie toata lumea, nu?
si acum… aruncati palariile si luati-o luati trandafirii in dinti. stie cineva ce s-a intamplat cu viitoarele noastre vedete, spaniolul si iubitul prietenul lui totti? stiu eu, normal. dupa ce cei 2 macho ai scolii generale au facut pe curajosii, uite ca soarta s-ar putea sa-i fi lovit. dupa ce au incalcat regulamentul scolar, vrand sa bage o profesoara pe youtube si i-a prins cu telefonul si fumand de zor, tragand tutun in organismul lor rezistent ca un munte, acum sunt pusi pe drumuri. cei doi viteji s-ar putea sa fie transferati la vecinul nostru de megalopolis, razvani. hai ca sunt la curent si cu scoala generala si pentru asta puteti sa-mi ziceti super primaritza.
probabil ca va asteptati la impresii referitoare la inceputul de an scolar. ei bine, nu am cum sa formez o impresie asupra unui eveniment la care nu am asistat, corect? inceputul anului scolar ma lasa rece, nu ma misca nici macar putin, acelasi discurs de anul trecut, aceleasi fete de anul trecut, plus cateva ciudatenii ratacite pe post de boboace si cativa cocalari de la sate inghesuiti in jurul unui telefon cu muzica pornita si eventual, o sticla de frutti fresh.
dupa o vreme, dupa ora 9, alaiul se muta, mai bine zis se risipeste. fast food-ul se umple ochi ( ca de fiecare data, cu aceiasi oameni), in constantinescu nu ai cum sa calci, toata lumea pune pe lista locurilor de frecat menta la scoala “nelipsitul bar la partid”, umbra satelor din apropiere se concentreaza in nemes, innegrind bilele de biliard, hali se populeaza si el, ramanand in acelasi timp un loc intim, in bodegi si toate locurile misterioase (cand zic misterioase, ma refer la faptul ca nu are nimeni de unde sa stie cat vor mai rezista mesele si scaunele pana vor cadea) se aglomereaza, iar parcul nostru este vandalizat de treninguri in care defileaza vizitatorii nostrii cu telefon cu mp3 luat in rate, telefon in a carui memorie au loc 2 manele si o poza cu berea la pet in parc, ca asa este frumos.
fiind inceput de an, nu numai baietii agricultori isi fac aparitia. nici cu fetele nu mi-e rusine, si ele dragutele, care mai de care cu tencuiala pe fataa si cu jegul de doua degete pe gat… care mai de care cu mana in ghips, mana pe care eventual atarna o geanta dintr-un material lucios ori scipitor, geanta asortata la pantofii cu toc cui in care troneaza infipta o bucata de balega ori ceva asemamanator cules dintr-o localiate apropiata si la clama din parul cu care (daca e stors bine) poti sa gatesti o data.
dar mie-mi plac fete astea, ca ele gandesc mult, sunt culte, au haifaiv de cand au acces la net in sat si de cand cu cosmoteul cu minutele si telefoanele gratis, mai toate sunt conectate la noutati si barfe. deci, de ce imi place de ele, fetele? pai pentru ca sunt credincioase, ele nu se epileaza pe picioare ori in zonele axiale, ca il infurie pe dumnezeu… ele inca mai cred ca mustata e la moda, ca altfel, il infurie pe dumnezeu, ele nu fac baie duminica si in zilele de sarbatoare, ca il infurie pe dumnezeu… in schimb, ele sug ce apuca, pentru un pachet de tigari pe care-l fumeaza in curtea bisericii ori in fata acesteia. aceasta teorie am auzit-o cu cateva zile in urma… defapt, teoria este a mea, creatie proprie… remarcati, va rog, nota ironica ce traverseaza textul inca de la origini si morala povestirii. elementele componente, adica ce trebuie sa faci si ce nu trebuie sa faci, le-am auzit in urma cu cateva zile la niste amice, colege de masa la un bar de fitze din lehliu…
hai ca v-am lasat, ca va retin din scrierea temelor ori cititul povestilor educative. gata cu sf-urile.
un an nou, lume noua, profesori noi, urmeaza balul bobocilor si tot felul de lucruri ce-mi surad. abia astept.
din seria celor cu pokemon pe chilotei il prezint pe mary boss sau chinezu’, dupa cum i se spune in sat. dupa ce si-a ratat cariera de nimic pamantean, ramanand repetent in clasa a 5-a sau a 6-a, domnul mary s-a apucat de pitzipongit, in parc la o samanta bulgareasca, un suc la dozator, o plimbare cu scuterul, un house pe telefon, un tricou roz… tot tacamul, asa mai agati vreo fata care sufera de manelo-housareala acuta ori cu sindromul “sunt emo”, fete precum anca, celebra lui ex partenera sau eu stiu… vreuna din gemene.
ma roade, isi da cu rimel pe gene? ca un pitiponc adevarat ce se intituleaza fanchii men isi da. se vopseste, isi ia tricou roz, lant la gat si mai ales isi da cu rimel. corect?
acum ca veni vorba de el si de cei ca el (ca slava cerului, nu ducem lipsa de exemplare, avem mai ceva ca la zoo), in opinia mea astia trebuiesc incadrati undeva in categoria cocalari gay sau pitzipoance cu putza… nu? pai ziceti voi, ca voi le stiti pe toate… hai sa vad ce comentati.
la prima discutie pare o fata destul de ok. desigur, nu din punct de vedere fizic. a fost fata normala. si-a fost normala pana cand si-a dat seama ca e prea talentata, incat s-a apucat de dans. fie vorba intre noi, a vazut-o cineva stand in cap pana acum? sunt curios daca poate.
si oriunde e ea prezenta, e si lauda. oriunde e ea prezenta, e si critica. oriunde e ea prezenta, e prostia, cel mai bine zis, pentru ca nu stie ce face, ce zice, cu cine se imprieteneste, nu are minte!
zilele trecute, artista de dor marunt vroia sa isi puna capat zilelor. motivul imi este inca necunoscut, banuiesc ca a existat vreo cearta cu al ei pinocchio. care a aparut ca un curcubeu, dupa nenumaratii baieti visati inainte de diva in fiecare seara. visati si adorati.
citez, de pe blogul ei: “Imi pare rau pentru ce se va intampla maine seara.Tine de starea,durerea si sentimentele care mi-au fost sfasiate cu o singura mana,fara a mai privi inapoi.Imi pare rau pentru acei cativa care vor suferi.Imi pare rau.”
a doua zi, ii aparu un status ce suna cam ca “beau, fumez mult, iau o mana de pastile, pentru a intra in coma, cel putin.” mda, s-a gandit bine. e inteligenta.
ii explica si ei cineva ca, pentru a atrage atentia cuiva (sau atentie, in general), nu trebuie sa zici ca te sinucizi, pentru ca te murdaresti de cacat pana la gat?
va rog sa ii explicati cosminei ca lumea buna iese din grafic prin calitatile pe care le poseda, in niciun caz prin sinucidere, cum vroia ea sa faca. spuneti-i sa-si bage mintile in cap, nu in alta parte.
mda, dupa cumvedeti asta este primul meu post, sper ca nu si ultimul. acum sa vad cum o scot cu primaritza, e irascibila zilele astea. mereu mi-am dorit sa scriu aici si am fost uimit cand am vazut ca respectiva, autoarea blogului, imi este alaturi de ceva vreme, dar viata e plina de surprize… sa nu o mai lungim.
vroiam sa va fac cunostinta cu deja mult prea popularul personaj “pateo”, tovaras de pahar cu alin craciun si talmazan. isi face aparitia in mod surprinzator mai peste tot atunci cand chiar nu ai chef de fata lui si eventual nici el de a ta. prin asta subliniez faptul ca poti sa ai o viata de cacat ca a lui si totusi sa te crezi cel mai cu mot.
zilele trecute am conversat cu o persoana ce il cunoaste destul de bine, o persoana care mi-a destainuit destule incat imaginea lui in fata mea sa nu fie deloc ok. parca pe youtube erau niste filmulete cu el si haita ascultand manele pe strada la boxa din punga…
ce sa zic, destul de trist, dar ne-am obisnuit cu el si manifestarile lui de oaie. acum e la moda maneaua in cazan de bulgaria, nu cu boxa in punga, asta nu a ajuns pana el se pare, caci pe el nu l-am vazut sa faca cerculete prin parcarea parcului, probabil ca de vina este inaltimea sa de un metru si-o idee ca nu ii permite sa vada peste bordul carutei, dar lasa, ca d-aia avem prieteni. ce nu pot eu, face tovarasul, nu???
…daca ar fi asa la toate, ar fi si fetele astea de umbla cu ei mai calme… dar acum, lasa ca si-or gasi ele un taur comunal ca leo, popestii sau alin craciun, ca e plina lumea de d-astia ca ei…
dom’ primar.
din seria “profesori ce si-au gresit vocatia” v-o prezentam pe “domnisoara” roxana giuglan. nu cred ca este vreunul care sa nu fi avut de-a face cu ea macar o data.
nu ai cum sa nu ai de-a face cu ea, pana si eu am avut ceva cu ea. stop, stati, ceva din punct de vedere profesional, adica am avut ora cu ea sau ceva de genul.
este destul de citita, dar, pentru a fi profesor iti mai trebuie si o latura sociala destul de dezvoltata. nu veni la scoala sa-ti versi frustrarile pe elevi, cauzate de multe lucruri, cum ar fi lipsa activitatii sexuale, ca ei nu au nicio culpa. ca veni vorba de ea, zilele astea am vazut-o defiland prin fata parcului, se ducea grabita undeva cu o punga ce fasaia ca dracu din cauza ticului binecunoscut si am vazut-o facand ceva ciudat si de aceea imi permit sa ii ofer un sfat ca de la madam la madam: nu e nevoie sa gesticulezi chiar si cand vorbesti la telefon, persoana respectiva te aude oricum.
personal, nu am nimic cu inculpata, cum nu am nimic nici cu doamna profa de istorie de la generala si liceu, am ceva in general cu toate, adica nu cred ca este persoana care sa-mi scape. nu ma intelegeti gresit, dar i-a venit randul doamnei de engleza. stati la coada…
asa ca de sfarsit de post, v-as lasa o floricica, dar e mai important un alt articol care asteapta sa fie postat, deci… sa ne mai tot citim.
primaritza.
ah, ce frumoasa e viata si cat imi place sa locuiesc aici. am descoperit zilele astea, cat am fost departe de casa, la bronzat cracanele pe litoral, ca asta-i mediul meu, aici ma simt eu.
aici ma distrez, aici rad atunci cand fac orice rahatel, de exemplu mergi pe strada si il vezi pe george tiganu’ trecand dintr-o parte in alta a parcului, emanand figuri dar totodata fiind in plus peste tot, ori il poti vedea pe flori, baiatul zambilei, cum isi lipeste ochii de parbriz atunci cand conduce sau daca ai chef de un suc la bar poti alege intre betivii si aurolacii ce vin din ghenele de dupa internat si se aseaza la masa la constantinescu ori te poti retrage intre oameni stilati si finuti de la nemes, oameni poarta tricouri cu hemporio armani (imprimeu obligatoriu auriu/argintiu), persoane de culoare (culoarea nu se datoreaza nationalitatii, ci igienei care se lasa asteptata ca o tanara domnita la nunta).
aici in lehliu, pot rade si cand dorm, avand in vedere ca imaginea afisului din baia liceului (nu stingeti tigarile in wc, aruncati-le pe geam), tabloul de revelion de acu’ cativa ani din parc cu doamna primar in ipostaza cetateanului turmentat facut muci dar totodata conducand un oras, imi stagneaza pe retina, pot rade, caci am o gura de care vorba aia, ma folosesc mai mereu, plus doua maini cu care tastez pentru voi. voiam sa va zic ca v-am pregatit un cadou, e mai mult o surpriza ca nu vi-l las drept cadou, acu’ ca vin alegerile, o sa colaborez cu o persoana la scrierea articolelor, mi-a luat ceva pana m-am hotarat cine va fi persoana, cine merita sa-mi stie secretul, cine e macar cat jumate din mine sau cine stie poate chiar mai buine si in sfarsit l-am gasit pe el, el fiind domnu’ primar, caci asa se numeste perechea mea.
acum ca veni vorba de dom’ primar, voiam sa va transmit somn usor ca pana acum nu puteati dormi de grija mea, nu stiati daca sunt fata sau baiat , daca mi-e frig, daca mi-e cald, daca am cu cine sa dorm, etc… na ca ati aflat de existenta lui, a domnului primar. urati-i si voi “bun venit” ca niste copii buni si cuminti, dati-va bine pe langa el ca poate da o bere.
